Grigorie Cabacinîi · Evdochia Fidelscaia

Despre Grev Kafi

Grev Kafi este pseudonimul creativ al duetului artistic format din soții Grigorie Petrovici Cabacinîi și Evdochia Ivanovna Fidelscaia.

Grigorie Cabacinîi și Evdochia Fidelscaia în sala de expoziție

Grigorie Cabacinîi și Evdochia Fidelscaia

Un nume din două destine

Grev Kafi este un nume în spatele căruia stau două biografii, două destine artistice și o școală creativă comună. Pseudonimul este format din numele și familiile artiștilor: «Gr» - de la Grigorie, «Ev» - de la Evdochia, «Ka» - de la Cabacinîi, «Fi» - de la Fidelscaia. Astfel apare numele creativ comun al duetului: Gr-Ev Ka-Fi.

Arta lor s-a format la intersecția școlii academice de pictură cu interpretarea simbolistă a culturii. În lucrări, mitologia, religia, filosofia și cultura spirituală sunt privite ca limbaje ale memoriei universale și ale valorilor umane comune.

«Soții își semnau lucrările cu un singur nume, subliniind că arta duetului este rezultatul unei munci comune, inseparabile, și al unei gândiri de autor comune.»

Doi artiști

O școală academică comună

Grigorie Petrovici Cabacinîi

Grigorie Petrovici Cabacinîi

s-a născut la 9 noiembrie 1932 în Konotop, regiunea Sumî. A studiat la Școala de Artă din Kiev, apoi la Școala de Artă I.E. Repin din Chișinău și la Institutul de Stat de Artă din Harkiv, specialitatea pictură. Școala academică comună a dat duetului un fundament solid: desen, compoziție, disciplină cromatică și capacitatea de a vedea forma.

Evdochia Ivanovna Fidelscaia

Evdochia Ivanovna Fidelscaia

s-a născut în 1939 în satul Jura, raionul Rîbnița, RSS Moldovenească. A primit educație artistică la Școala de Artă din Chișinău și la Institutul de Artă din Harkiv, specialitatea pictură. În creația comună, școala și viziunea ei artistică au devenit parte a limbajului unitar Grev Kafi.

Din arhivă · anii de studii

Anii de studii și ai școlii artistice comune
Anii de studii și ai școlii artistice comune
Lângă una dintre lucrările timpurii
Lângă una dintre lucrările timpurii
Printre colegi și colegi de an
Printre colegi și colegi de an

Parcursul creativ

Școala plein-air-ului și a unității

După absolvirea instituției de învățământ superior, artiștii au fost repartizați în Kazahstan. Această perioadă a devenit pentru Grev Kafi principala școală a plein-air-ului, observației, activității pedagogice și unității artistice.

1963–1978

În Kazahstan și în munții Tian-Șan, artiștii au trăit și au lucrat aproximativ cincisprezece ani. Munții au devenit pentru ei o școală a luminii, aerului, scării și concentrării maxime. La Alma-Ata, Grigorie Cabacinîi a predat la Facultatea de Artă și Grafică a Institutului Pedagogic, iar ambii artiști au intrat în mediul artistic al regiunii.

1978

Artiștii se mută la Chișinău. Aici începe etapa matură a creației: muncă intensă în atelier, activitate pedagogică, practică expozițională și formarea marilor cicluri simbolice.

sfârșitul anilor 1980

Au loc expoziții personale la Chișinău, Moscova și în regiunea Moscovei. Lucrările sunt expuse în spații muzeale și expoziționale, inclusiv la Muzeul Național de Artă al Moldovei și în spații regionale.

1998–1999

Artiștii devin laureați ai Festivalului Pedagogic Internațional de Arte ORPHEUS. După aceasta, expozițiile au loc în orașe din Moldova, Ucraina și Transnistria.

Lucrul în plein-air, sub cerul liber
Lucrul în plein-air, sub cerul liber

Tehnica celor „patru mâini”

O singură pânză, două mâini alături

La același șevalet, sub aceeași umbrelă.
La același șevalet, sub aceeași umbrelă. Din arhiva muzeului · plein-air la apă

Practica numită mai târziu tehnica celor patru mâini a apărut în plein-air-ul montan din Tian-Șan. Starea cerului, norilor, zăpezii, pietrei și aerului se schimba foarte repede, de aceea artiștii puteau lucra paralel asupra aceleiași lucrări, pentru a păstra impresia vie.

Cu timpul, această metodă a devenit nu doar un mod de a picta mai repede studiile, ci și o formă de unitate artistică. Chiar și atunci când o lucrare era realizată în principal de un autor, celălalt participa la procesul creativ comun: discutarea imaginii, alegerea compoziției, pregătirea materialelor, înrămarea, păstrarea și prezentarea ulterioară a lucrării.

Cu o pânză comună
Cu o pânză comună
Sculptorul G. Potoțchi scria:
«Lumea tablourilor Grev Kafi este optimistă și afirmă ideea unei realități frumoase, pline de taine, la fel de curate ca lumea copilului.»

Perioada maturității artistice · 1990–2020

Perioada maturității artistice (1990–2020)

În perioada matură, experiența peisajului, școala academică și sursele filosofice se adună într-un sistem de imagini gândite pentru un dialog atent cu privitorul. Peisajul, natura statică, portretul și compoziția simbolică nu funcționează ca genuri separate, ci ca părți ale unui limbaj artistic unitar. Printre lucrările importante:

RugăciuneLa pragul eternitățiiZbor peste grădina înflorităOcean pietrificatVestitorul LuminiiLumea e plină de bucurieSfânta ÎnviereGeniuIsisTreimeaHristosArtistulSfântul
În atelier, printre lucrările finalizate
În atelier, printre lucrările finalizate

Din arhivă · în sala de expoziție

Lângă o compoziție simbolică, în expoziție
Lângă o compoziție simbolică, în expoziție
În discuție, în sala de expoziție
În discuție, în sala de expoziție
Vernisaj: flori lângă tablouri
Vernisaj: flori lângă tablouri

În afara atelierului

Viața, grădina și drumul

Lucrul împreună era și un mod de viață: plein-air-uri și călătorii, grădina primăvara, traiul simplu de vară, plimbări lungi. Aceste imagini sunt fundalul pe care s-a născut pictura.

Primăvara, în grădină
Primăvara, în grădină
La poarta grădinii
La poarta grădinii
La plimbare în pădurea de toamnă
La plimbare în pădurea de toamnă
În călătorie, la zidurile cetății
În călătorie, la zidurile cetății
În curtea atelierului
În curtea atelierului
Traiul de vară sub cerul liber
Traiul de vară sub cerul liber
La vatra de vară
La vatra de vară

Păstrarea moștenirii

Crearea Muzeului Grev Kafi în anii 2015–2020 a devenit un răspuns practic la necesitatea păstrării moștenirii. Muzeul asigură depozitarea profesională, sistematizarea, studierea și prezentarea deschisă a colecției.

Impulsul a fost soarta colecției însăși: mult timp lucrările au fost păstrate într-un spațiu nepotrivit și sufereau din cauza umezelii, prafului și variațiilor de temperatură. O clădire muzeală proprie a devenit modul de a păstra un întreg univers artistic și de a-l deschide vizitatorului.

Mai mult despre muzeu

Simbolismul ca sistem de idei

Un limbaj comun despre om și cultură

Simbolismul la Grev Kafi funcționează ca un limbaj comun prin care artiștii vorbesc despre natură, om, cultură, memorie istorică și idei filosofice. Diferitele tradiții nu sunt opuse una alteia aici, ci dezvăluie valori umane comune: demnitate, compasiune, măsură, responsabilitate, speranță și aspirație spre cunoaștere.

Compoziție simbolică Grev Kafi
Simbolism mitic

Lucrează cu memoria culturală a omenirii și cu imagini ale mitului, precum Isis, Orfeu, Mama Lumii, Prometeu, Hermes Trismegistul, Viziunea Maicii Domnului, Trecerea, Androginul, În al nouălea cer și altele.

Simboluri: soare, lună, cerc, arborele vieții, șarpele uroboros, semne egiptene și vedice

Simbolism religios

Interpretează tradițiile lumii ca istorie a gândirii morale și a culturii spirituale. Tablouri precum Moise, Solomon, Krishna, Hristos a înviat, Buddha, Sfântul, Treimea, Serghie de Radonej trebuie percepute în primul rând cultural și filosofic.

Simboluri: cruce, îngeri, lotus, foc sacru, fluier, semnele lui Vishnu și altele

Simbolism mistic

Vorbește despre viața interioară a omului, speranță, sprijin moral, aspirația spre lumină și sens. Lucrări precum Chemarea, Pustnicul, Eternitate, Lăcașul Luminii, Vis, Rugăciune, Vestitorul Luminii sunt deschise pentru lectură culturală, filosofică și personală.

Simboluri: lumină, cercuri concentrice, ape sacre, feminitate sacră, arcane mistice, cercuri și spirale

Mai mult în secțiunea „Colecția”

Cum se citește pictura Grev Kafi

Tablourile Grev Kafi sunt citite mai corect într-o cheie cultural-filosofică și de istorie a artei. Simbolica lor nu se reduce la un cifru cu un singur răspuns și nu cere privitorului o poziție prestabilită.

Abordarea practică este simplă: mai întâi percepem lucrarea în întregime - structura luminii, ritmul și centrul compozițional; apoi identificăm imaginea de sprijin și starea; abia după aceea trecem la straturile de sens. Astfel pictura se deschide firesc: estetic și intelectual în același timp, fără presiune și fără interpretări impuse.